28 august 2009

inimi cicatrizate


Cand te departezi de cineva si dispari pur si simplu din viata sa din cauza invidiei celor din jur sau dintr.o prostie, lasi rani imense care cu timpul se inchid si devin cicatrici...dar sti si cicatricile dor cateodata...
Cand crezi ca ai uitat tot si rana s.a inchis,e de ajuns sa te intorci cateva secunde in trecut si sa te lasi purtata pe aripile amintirilor, imbratisezi trecutul de care cu greu te mai desprinzi, iar cicatricea se deschide si rana se adanceste mai mult,si doare,nu neaparat ca ai plecat fara motiv,ci faptul ca e singura persoana care poate sa te ajute sa inchizi rana,iar pe ea n.o intereseaza.Tine la tine si sti foarte bine asta.dar teama si orgoliul o impiedica sa te ajute:|
De ce intotdeauna te atasezi de persoana nepotrivita?de ce ajungi s.o iubesti si sa nu te accepte din cine stie ce motiv prostesc,si mai ales cand iti arata ca ii pasa,si nu poti sa renunti...
Si cauti motive,care stii ca nu sunt adevarate,ci doar incerci sa te departezi inainte sa lase urme,si exact cand esti gata sa renunti intervine ceva si te surprinde intr.un mod cat se poate de placut si atunci cum sa renunti?
Si daca nu vrea nimic de ce nu te lasa sa renunti la aceasta batalie pe care o porti in zadar,dar de ce nu iti spune? ce o impiedica? de ce ii e teama? de ce face asta?...
Poate chiar tine la tine si ii e teama sa vorbeasca,n.o spune in cuvinte dar sti perfect ce simte
Te uiti la ea si vezi un copil,privesti in ochii ei si citesti inocenta,ii patrunzi in suflet si te regasesti acolo. te.ai agatat de sufletul ei de copil si nu vrei sa.i dai drumul,pentru ca sti ca are nevoie de tine copilul din ea si pentru ca vezi in ea tot ce iti lipseste tie,va completati perfect unul pe celalalt dar nu intelege...nu intelege ca vrei sa zambeasca doar pentru tine..si asta te raneste,o rana simpla la inceput neimportanta dar care se mareste tot mai mult cu trecerea timpului...pana incetezi sa mai lupti si rana se inchide incetul cu incetul,dar nu scapi.stiu ca asta ai vrea dar ramane o urma..ramane cicatricea si e trist ca nu e singura rana..si ce sa faci cu o inima cicatrizata...si toate astea pentru ce? pentru ca nu intelege ca esti un simplu om...un visator ce o iubeste enorm <3

Un comentariu:

  1. Ma regasesc foarte mult in cuvintele tale. Scri foarte frumos, insa, toate astea dor. Speranta este tot ce ne ramane. Asa cum spui aici ".si toate astea pentru ce?",trebuie sa ne aducem aminte ca totul se intampla cu un scop. Sufletul nostru trebuie crescut si "educat".

    RăspundețiȘtergere

Chiar n.ai nimic de zis /:)?