27 august 2010

Cateva randuri pentru tine.


     Cateva randuri despre el..
               Cateva randuri pentru el...
                           ..poate chiar ultimele.

Doar o viata am si o aveam pentru tine. S.a sfarsit totul inainte sa inceapa si imi pare rau...
Stiu a fost o perioada destul de lunga in care puteam sa fac multe..dar n.am facut nimic..sa nu crezi ca nu regret si acum.
Stiu ca sunt o ciudata care nu stie ce vrea, de fapt stie dar nu arata...care se multumeste cu putin pana ajunge sa piarda tot..si stiu cat de neimportanta sunt pentru tine, stiu dar cu toate astea si eu am sentimente, si pe mine ma doare...caci toate vin asa dintr.o data si din nimic, toate nenorocirile si toate bucuriile, toate nimicurile alea care ne fac sa suferim sau zambim...sa uram sau sa iubim.

        Deja am ajuns in punctul in care nu mai pot sa mint, si nu am nici cuvinte pentru cat de multe simt..e o varza totala in capul meu..am atatea de spus...as vrea sa ma opresc aici, sa  nu mai scriu dar nu pot.. chiar simt nevoia sa ma descarc mai mult ca niciodata...caci sunt atatea imagini si cuvinte care imi rascolesc  corpul si fac numai ravagii..simt ca ma sufoc, ca nu pot sa merg mai departe..dar totusi o fac..merg incet..caci pana acum am alergat de frica unui gand ce imi strangea sperantele si le arunca in vant..asta pana cand am picat si le.a spulberat pe toate...toate sperantele mele s.au dus, iar acum nu mai am nimic.
E totul iluzie, poate in asta am trait si pana acum fara sa.mi dau seama...un vis care nu avea sa se implineasca niciodata, dar eu speram si visam in continuare, dar m.am trezit brusc si am cazut..si nu stiam cat de dura e realitatea si cat doare sa nu mai poti sa visezi, sa nu mai aiba rost..
           Stiu ca nu ti.am spus niciodata, si ca acum e prea tarziu....dar te iubeam si n.am incetat sa tin la tine nici o clipa, si nu ti.am aratat cat am avut ocazia, acum nu mai pot sa fac nimic...si cu toate astea chiar te iubeam, asa cum am stiut eu, fara cuvinte, fara dovezi...iubeam tot la tine, iubeam cuvintele si bucuria de a compune[aveai in cap ritmul, cauta, inlocuieste, aranjeaza, asculta, reface, reasculta, suprapune si iar asculta. energie. furie.si la sfarsit ceva genial], iubeam la tine felul firesc in care iti exprimai dorintele...si ochii, atat de deosebiti, puternici si sinceri, ochi in care puteam sa am incredere, ochi care puteau sustine privirea oricui, ochii...pe ei i.am iubit cel mai mult.
Si mi.e atat de dor de tine, as vrea sa.ti mai aud vocea o data, vocea care imi rascolea tot corpul si ma umplea de fericire.
Si imi pare rau ca n.am facut nimic cand am avut ocazia, de teama  sa nu se termine tot, de teama ca nu.ti pasa, imi pare rau ca nu te.am strans in brate cand puteam s.o fac...imi pare rau..dar ce pot sa mai fac acum?
Stiu ca am gresit mult, si imi e dor de cuvintele tale...si daca ai fi aici te.as strange in brate pentru ca tin la tine, chiar tin..si nu trece minut in care sa nu ma gandesc macar o secunda la tine...iarta.ma ca nu ti.am spus cat de important esti pentru mine, si asta pentru ca ma multumeam cu putin, ma multumeam sa te iubesc fara cuvinte si fara dovezi, ma multumeam sa stiu doar eu cat tin la tine in loc sa lupt pentru mai mult.
Poate tu nu vrei sa mai stii nimic de mine, poate regreti ca ne.am cunoscut, poate chiar ma urasti si daca ai putea sa stergi clipa in care ne.am intalnit poate ai face.o, daca asta iti doresti, uita tot, simte.te liber, fi fericit.
Si poate nu te meritam dar eram atat de fericita, simteam ca am castigat pamantul intreg..si de aceea imi era teama ca intr.o zi se va sfarsi tot..si s.a intamplat.
Te.ai racit asa dintr.o data si te.ai distantat, ai plecat fara sa spui nimic..nimeni nu spune ca nu poti sa taci..dar tacerea ta ma doare, si nu stiu nici macar ce sa mai cred, dar imi doresc sa n.am dreptate, sa nu fie ceea ce cred...pentru ca acum tot ce imi dai e un ocean de taceri, si ma obligi sa.l ascult.
Eu am crezut in tine si nu mi.a pasat de ceilalti, dar tu n.ai facut decat sa te indepartezi de mine si sa ma lasi asa...

                     
                                               ...imi lipsesti, imi lipsesc cuvintele tale, imi lipseste felul tau de a ma face
                                                         sa zambesc, uneori credeam ca iti pasa..poate eram prea fericita
                                                                  sa vad ca e prea frumos sa fie si adevarat.

..si acum am ramas cu cateva sentimente negate de frica de a fi respinsa, care era mult prea greu de suportat..
pentru ca mereu am luptat si am castigat...sentimentul de a pierde nu l.am avut de multe ori..
Dar acum, da recunosc am pierdut, si nu stau acum sa arunc vorbe aiurea.. pentru ca, cu toate ca mi.e greu sa recunosc, m.ai schimbat..lucru pe care n.a reusit nimeni sa.l faca.
si acum nu pot sa mai mint ca totul e bine, numai eu stiu ce zace in mine, in capul meu...si tacerea nu.i o solutie, dar e cea mai sigura...si nu trebuie sa stie nimeni ca e o replica uitata candva..si ea e singura pe care o stiu si vreau sa o tin minte... pentru ca nu sunt decat un amestec de indiferenta, greseli, si ura..poate tristete si un gand ca nu sunt ce as fi vrut sa fiu.

              si tot ce a mai ramas...o voce uitata, un gand..un pas pierdut...pentru ca nu pot sa ma intorc in trecut sa.mi repar greselile care acum ma tin pe loc...

                         

  [si n.as vrea sa citesti asta vre.o data, dar totusi trebuia sa ti le spun cumva.pentru ca esti atat de special, si esti singurul care conteaza. ]

Un comentariu:

  1. mi.au ajuns la inima toate randurile astea...si ma regasesc in ele...pacat ca nu putem intoarce timpu...:(

    RăspundețiȘtergere

Chiar n.ai nimic de zis /:)?