doi ochi noi

Te aflii la locul obisnuit de fiecare data cand ti.e dor,si ramai acolo pana prinzi curaj sa continui..sa mergi mai departe…

Doi ochi te privesc, aceiasi doi ochi care te.au iubit si au avut grija de tine..dar tu nu.i poti vedea si nu e din cauza luminii, nici a intunericului,nu e din cauza departarii,nici a apropierii,e de vina timpul…candva de mult ii recunosteai usor,ii iubeai, dar acum sunt lipsiti de viata, pentru tine nu mai reprezinta nimic sau cel putin asta incerci sa te convingi…

Incerci sa cauti explicatii acolo unde nu exista,si desi esti sigur ca nu vei gasi nimic,cauti in continuare incercand sa scapi de acea secunda de singuratate , secunda care de fapt e un minut,o ora,o zi, o saptamana, o luna,un an,o clepsidra cu nisip ud…

Dar ceva in interiorul tau iti aminteste cine sunt acei ochi,ce.ai simtit pentru ei,dar pe care i.ai pierdut pentru ca n.ai avut destula grija…i.ai pierdut pe un drum al amintirilor,iar acum refuzi sa retraiesti clipa si te pierzi in detalii inutile,te minti crezand ca ti.e bine,zambesti fals, razi ironic si treci nepasator pe langa ceilalti incercand sa ajungi la final,vrei sa castigi aceasta lupta…si incepi sa mergi repede,iar mersul devine alert transformandu.se intr.un alergat continuu prin viata…si ajungi in final primul,singur de altfel…si atunci te trezesti, esti tot acolo in acel loc…doar tu si acei doi ochi ce te privesc..acum intelegi tot si te duci spre ei,nu va vorbiti, nu va zambiti…va cufundati intr.o imbratisare inepuizabila,o imbratisare doar a voastra…