in loc de suflet ce pun acum?

 


Caci vocea ta inca ma alina. si nu voiam decat sa.mi promiti ca n.o sa ma lasi singura in lumea asta.
Parca a fost o joaca, si se pare ca m.am jucat cu o papusa ce imita sentimente, caci ai trecut prin mine ca printr.un asfalt cald si ai lasat urme. pentru ca esti tot ce conteaza aici si pentru ca asta e ceea ce poti schimba numai tu.
Caci tot ce trece, trece, se uita dar lasa urme.

Si acum simt cum cortina disperarii se lasa asupra mea si ma intreb de ce nu pot sa fac ceea ce vreau cu adevarat sa fac.
Si incerc sa traiesc acum neimpovarata de trecut si inconstienta de spaimele viitorului, dar totusi nu pot s.o fac, ma simt atat de bantuita de trecut si de viitor incat nu pot decat sa sar trecator prin ceea ce mi se intampla acum.
                 Si mi.e dor de acea vreme in care nu eram incarcata de amintiri grele si dureroase, de aceste ramasite ale trecutului ce nu.mi dau pace...si imi pare rau ca nu pot sa le arunc sau sa le sterg pur si simplu.
  Si incerc sa ma eliberez de toate impedimentele atentiei: agitatie, furie, tristete, dor nemarginit, indoiala, dorinta si somnolenta, pentru ca mintea mea e ca un camp de lupta, unde incerc sa alung amintirile zgomotoase si sa las toate gandurile sa se scurga in afara mea.
                  Pentru ca fericirea e ceva ce nu o sa ating probabil niciodata, dar o sa alerg in cautarea ei toata viata.Si stiu ca nimic nu e permanent, pentru ca totul trece, totul aluneca prin fata noastra la fel de ferm si irevocabil ca un peisaj vazut prin fereastra trenului.

Si candva o sa ma indepartez de viata, o sa ma relaxez si o sa observ spectacolul trecator, pentru ca viata e suferinta, iar suferinta e cauzata de legaturi si antidotul e greu de gasit....si ce rost mai are? mai ales cand  nu vad decat renuntare, sacrificiu, limitare, resemnare, pentru ce sa mai lupt?
Si cand o sa reusesc sa ma indepartez o sa creez o stea care danseaza in tot haosul asta si o sa redea lipsa sperantei mele pentru un viitor mai bun, in schimb o sa fie peste tot si nicaieri, o sa.i invete pe ceilalti sa zambeasca, sa iubeasca si sa infloreasca ca o floare nu pentru a fi vazuti, ci pentru ei, sa le faca placere lor nu celorlalti... caci bucuria de a fi consta in a fi si a te multumi pe tine insuti.
Si apoi o sa fac un pas mai departe si o sa uit prostul obicei de a prinde sagetile trase spre mine, ca mai apoi sa ma impung singura cu ele.
O sa uit si o sa ma indepartez incet de ceea ce ma doare si ma face uneori sa plang, o sa.mi adun cu grija toate cioburile infipte adanc in inima si o sa las golurile alea pentru cei intarziati.
        Dar pana atunci o sa indur tacerea, totul de dragul unui zambet pierdut.
Pentru ca tot ce tu n.ai de spus, e un gand ce.a fost sa fie dus
si n.ai sa fi al meu...
o zi macar de.ai sta cu mine in gand.
Prea multe sentimente ascunse...
        si nu stiu de ce amintirea ta e cea care ma raneste...dar spune.mi tu in loc de suflet ce pun acum?