18 iulie 2010

Si asta cand o sa te intrebi ce.a mai ramas




Oamenii vin, raman sau pleaca, si nu poti sa.i condamni pentru asta..fiecare are dreptul asta.
Si unii aleg sa plece..cu sau fara motiv..si de fiecare data  ramane cineva, si e mai greu sa ramai.. sa ramai acolo si sa vezi cum pleaca, si sa nu poti sa faci nimic, sa nu poti sa.l opresti, sau sa.l intrebi de ce?
               Pentru ca sunt persoane care atunci cand pleaca uita sa lase niste raspunsuri, uita de cei care raman acolo, iar in urma lor lasa doar niste usi incuiate si cheile le arunca...de parca daca lor nu le pasa , n.are nimeni nevoie de raspunsuri.
Oricum prefer sa cred ca nimeni nu e parasit sau uitat..si oricum daca vrei poti sa pleci, n.o sa te uit totusi, ii tin minte pe toti care au plecat...
Dar inainte sa pleci de tot as vrea macar o data sa te vezi prin ochii mei inainte sa spui ca nu.mi pasa.

...pentru ca nu vreau sa calc stramb. dar o fac:)
                     ..nu vreau sa.mi fie frica. dar imi e.
    ...nu vreau sa dezamagesc.dar o fac
                            ...nu vreau sa plang pentru nimeni.dar plang.
...nu vreau sa.mi fie dor. dar imi e.
 nimic nu e cum as vrea, si nu pot sa aleg cum ma simt...
si toate astea pentru ce?
...pentru ca nimic nu e destul de aproape, ca sa speri mereu si sa nu fi niciodata  multumit, pentru ca realitatea nu e la fel ca visele pe care ni le facem..si asta pentru ca lumea nu e imperfecta..ci rea pur si simplu..si numai in povesti binele invinge raul, iar noi nu traim in povesti.
Si cu toate astea ne place sa visam, pentru ca numai atunci e cum vrem noi nu cum vor altii si putem sa fim fericiti.
Si acum e tarziu, nu dorm..nu pot.. e aproape 5 dimineata iar eu ma ratacesc printre ganduri si caut cu disperare raspunsuri..caci cineva a uitat sa mi le dea, incerc sa gasesc un sens..si totusi nu stiu ce gasesc..uneori am impresia ca am gasit toate raspunsurile, dar n.am gasit nimic...pentru ca asta e ceea ce cred eu, nu ceea ce e cu adevarat, si nu de asta am nevoie.
Pentru ca vreau totul, dar nu vreau nimic, poate nu merit ceea ce vreau, poate merit ceea ce mi se intampla.. dar nu mai pot, nu mai vreau, st satula de tot..e prea mult, dar nu.mi ajunge nimic, nu.mi ajung nici macar eu mie.
Si nu stiu de ce mi se intampla toate astea.
De ce nu e cum vreau eu?
De ce niciodata nu.mi dau seama ca trebuie sa renunt decat atunci cand vad cum mi se rup fragmente din inima?
De ce trebuie sa renunt la tot dintr.o data?
De ce sufletul ti.l ia tocmai acela care nu are nevoie de el?
De ce? De ce?
De ce mereu unui ''de ce?'' i se raspunde ''nu stiu''?

Si incep sa urasc tot, sa ma urasc pe mine ca nu am evitat toate astea, pentru ca daca as fi facut asta de la inceput acum n.as fi ajuns sa urasc nimic..oricum nu mai conteaza.


                       Si as vrea sa.ti spun tot dar realitatea si indiferenta ta ma opreste.
                                   ...oricum n.o sa te uit, ii tin minte pe toti care au plecat.


Si asta cand o sa te intrebi ce.a mai ramas..

7 iulie 2010

la multi ani...

..si nu ma intreba cum de mi.am adus aminte.:)
nici eu nu stiu. pur si simplu m.am uitat la data si mi.am adus aminte.
poate ca oricat as vrea nu pot sa uit multe..