7 iulie 2009

zambet de actor







Realitatea ma impiedica sa ajung la tine... e ca un zid pe care nu pot sa.l sar8-| ,sau pot si nu vreau...
Mi.e frica,si nu mi.e frica ca tu nu ai mai fi acolo...ci de faptul ca m.ai putea rani…... m.ai respinge :-s poate ca asta cred eu 8-|...poate ca ceea ce cred eu e total gresit sau e cat se poate de adevarat.. nu am de unde sa stiu...si nici curaj sa te intreb
Oricum dak ai veni langa mine...nu pt totdeauna..pt cateva secunde... ai observa cu usurinta ca pe partea mea de zid scrie....TE IUBESC..nu stiu pe partea ta ce scrie...poate.. PRIETENIE…sau nici macar atat...:(poate nu insemn NIMIC pt tine...8-|mi.e frica si sa incerc sa aflu... as putea sa daram zidul asta ce ne desparte prin cateva cuvinte... cateva cuvinte care ti.ar spune ceea ce simt pentru tine... pare simplu... dar NU nu e... si sti dc?... pentru ca tu ai putea construi altul ... pe care n.as mai indrazni sa.l ating cu nici un cuvant... mi.as face rau mie... doar as scrie pe partea mea... TE.AM IUBIT.. apoi am sa merg mai departe si am sa pastrez toot pt mine.. pentru ca acest zid numit REALITATE ma opreste... si pentru ca tumeriti ceva mai bun...meriti ceea ce.ti doresti.. iar eu o sa ma ascund in continuare sub acel zambet fals...8-| zambet de actor:x


6 iulie 2009

aziii




Aziii, azi am fost acolo…am fost in locul in care ne.am cunoscut…in locul nostru.. dar tu, tu nu erai acolo…tu lipseai din peisaj…
Apa venea si se ducea asa repede..ca si amintirile…mai sti cum ne.am cunoscut?…a fost frumos…cel putin pentru mine…dar a trecut …ce a fost a fost…acum sunt in prezent nu in trecut…
Oricat de mult te urasc…nu am putut sa nu.mi aduc aminte de tine…de noi…a fost un vis, un vis frumos care s.a sfarsit cand a dat de soare…
Am stat acolo unde ne.am cunoscut,acel loc,atatea amintiri ce ma leaga de el…
Nici macar ce am scris nu mai era:(…era numai o urma a ceea ce fusese…imi aduc aminte numai cat m.am chinuit sa scriu…cat mi.a luat sa ingros ca sa ramana acolo pt totdeauna…si toate astea pt ce? Pt ca te iubeam …si asta am scris si in sufletul meu…
Dar s.a sters tot:-s…ploaia a sters toot,asa cum si lacrimile mele au sters tot de pe suflet…nu a mai ramas decat fantoma acelui ‘’Te iubesc’’,care era acolo,a ramas de atunci…pe ea nu a putut sa o stearga nimeni si nimic…a trecut un an si era tot acolo…astepta o speranta…care a fost spulberata de mult, dar ea nu stie asta…sau poate stie dar se preface..nu vrea sa creada ca s.a terminat totul…si inca asteapta…dar degeaba…practic asteapta NIMIC,iar nimicul acela o tine in viata…dar degeaba nimic nu o sa mai fie ca inainte…asta e trecutul nu prezentul si in nici un caz viitorul…
Cand ai ales sa pleci ar fi trebuit sa te gandesti ca ai sa te intorci si o sa.ti para rau…
Stii chiar uitasem povestea ta,a noastra dar am fost acolo,in locul in care povestea noastra a inceput…apa,amintiri,soare,urma unui ‘’te iubesc’’,eu si tu..tu lipseai acum..si daca ai fi fost nu s.ar fi schimbat nimic, ar fi fost la.. fel niste amintiri…si sti dc?...pt ca TU nu mai insemni NIMIC pt mine… insemni trecut nimic altceva…dar amintirile raman, pe ele nu pot sa le sterg..nu am cum…amintiri pe care AZI le.am aruncat…cel putin am incercat…
Te.am uitat d mult doar ca azi m.am lasat purtata de glasuri pe aripile amintirilor,ca sa retraiesc inca o data clipa noastra…